Ca orice persoană obişnuită de vârsta mea, în adolescenţa mergeam la muncile agricole din timpul şcolii şi timp de vreo doi ani de zile îmi tot curgea nasul în anumite perioade din an, lucru căruia nu prea i-am dat importanţă nici eu şi nici părinţii mei.
Doar că într-o zi m-am trezit cu o durere cumplită de cap şi am mers la medicul şcolii, iar apoi la medicul de la policlinica de copii din Brăila.
Apoi am mers la Bucureşti, unde medicii au hotărât că tratamentul de la spitalul din Brăila a fost greşit, iar diagnosticul lor a fost de encefalită cu sechele pe sistemul nervos, pentru că nu mi se administrase concentraţia suficientă de antibiotic.
După spitalizare am fost obligat să îmi administrez singur o injecţie cam la două-trei săptămâni, plus alte medicamente cu efecte adverse cât o pagină A4
Aşa mi-am dat seama că vindecarea mea nu va veni din partea medicinei alopate şi astfel au început căutările mele de vindecare spirituală.
Din punct de vedere al diagnosticului medical rămâneam dependent de medicamente toată viaţa, era necesar să stau în spital şi să fiu o legumă în viaţă în cea mai mare parte a timpului petrecut acasă sau în societate.
Cert este că nu m-am dat bătut uşor şi am început căutările ca fiecare om, întâi cu biserica, cu mănăstirile şi ritualurile aferente, însă mari rezultate nu am avut.
În căutările mele i-am cunoscut pe Aleodor Manolea şi Doina Manolea, cu care am făcut cursurile de Tehnică neutrală, proximală şi distală, kinetoterapie monahală. După care am urmat doi ani de respiraţie holotropică la Bucureşti, iar în aceeaşi perioadă făceam şi terapie energetică în Galaţi.
De-a lungul vremii am fost la mai mulţi terapeuţi pentru a-mi găsi vindecarea. În decursul vremii am mai făcut şi iniţieri în Reiki, tehnici de masaj şi reflexoterapie, precum şi alte cursuri de dezvoltare personală, dar tot nu puteam scăpa de terapeuţi, cu care aveam rezultate, dar îi simțeam ca pe o cârjă.
De altfel, tot din dorinţa de a mă cunoaşte pe mine însumi am terminat Facultatea de Psihologie Cognitivă.
Am început să mă rog ca Dumnezeu să-mi scoată în cale metoda/posibilitatea de a mă vindeca singur astfel încât să nu mai am nevoie de un terapeut.
Şi rugăciunea mi-a fost ascultată, pentru că, într-o seară mă uitam pe Youtube şi am văzut un videoclip cu dr. Eric Pearl; era un reportaj de douăzeci de minute la care am rămas impresionat de simplitatea conceptului.
A doua zi am pus un alt videoclip al dr. Eric Pearl în care el făcea o demonstraţie pe viu şi am vrut să încerc şi eu un experiment propriu: am luat mâna mea energetica şi am interpus-o între palma dr. Eric Pearl şi a reporterei, ca să văd ce simt.
Acest lucru l-am făcut de două-trei ori la rând în câteva seri. Îmi aduc aminte ca în ultima seară, după ce am vizionat videoclipul şi am simţit frecvenţele despre care vorbea dr. Pearl în tot corpul meu.
M-a luat un plâns, ca într-o rugăciune puternică, iar spre sfârşitul plânsului am simțit o imensa uşurare. Aşa mi-a stârnit curiozitatea să îi iau cartea “Reconectarea. Vindecă-i pe alții, vindecă-te pe tine”. În acea zi nu mai aveam foarte mulţi bani, dar luând cartea şi simțindu-i vibraţia nu am mai lăsat-o din mână şi am cumpărat-o.
Când am ajuns acasă şi am început să o citesc mi-am dat seama că plânsul meu nu fusese altceva decât un registru specific frecvenţelor reconective. Registru care se dezvoltă în timpul unei sesiuni de vindecare reconectivă şi se manifestă prin mișcări motorii necontrolate ale muşchilor ochilor, pleoapelor, palmelor, degetelor de la membrele inferioare şi superioare, respiraţii mai ample sau plâns, cum mi s-a întâmplat mie.
Şi uite aşa mi s-a stârnit curiozitatea să îl cunosc personal pe acest dr. Eric Pearl şi mai ales să particip la seminariile lui.
Într-o zi mă uitam pe site-ul Ieşirea din Matrix şi am văzut că un practician ţinea sesiuni de vindecare reconectivă şi reconectări. În acea noapte am luat telefonul, am vorbit cu el şi am stabilit să ne întâlnim în Iaşi în ziua următoare.
Am fost aşa de hotărât să merg la Iaşi deşi trenurile erau foarte aglomerate; la Iaşi se sărbătorea Sf. Parascheva şi mai era o zi ploioasă de toamnă. Am plecat la Iaşi fără o rezervare la hotel pentru ca toate erau ocupate, am ajuns la hotelul unde se ţineau sesiunile de vindecare reconectivă, am întrebat dacă mai au o cameră liberă, dar nu aveau, astfel încât am vorbit cu administratorul hotelului să-mi dea voie să stau o noapte pe un fotoliu din hol.
Dumnealui a fost de acord, dar mi-a atras atenţia că o sa fie zgomot, pentru că seara aveau programată o nuntă.
Cum nimic nu e la întâmplare şi cum Dumnezeu aranjează lucrurile mai bine întotdeauna, pe la ora paisprezece s-a eliberat o cameră, pe care am plătit-o pentru o noapte, pentru că era nevoie să stau şi a doua zi la reconectare.
Uite aşa am făcut prima şi a doua zi de reconectare la Iaşi.
Deşi mai aveam şi alte iniţieri, precum v-am spus, de la celelalte cursuri, experienţa reconectării a fost net superioară din toate punctele de vedere: am simțit senzaţii în corp, revelaţii, stări emoţionale şi de pace pe care nu le mai trăisem în altă parte.
În acea zi am luat hotărârea că nu mai am nevoie de nici un terapeut, pentru că aşa am simţit. Cert este că după aceea nu doar că n-am mai avut nevoie de un terapeut, dar am început să îi ajut şi pe alţii, iar în anul următor, adică în 2013 am făcut cursurile pentru practicarea reconectării şi de vindecare reconectivă (cele trei module) cu dr. Eric Pearl, în Slovenia, la Ljubljana.
De atunci viaţa mea s-a schimbat ca substanţă, consistenţă şi trăire pe toate planurile.